Dis-de-dimineata, mama ma dichisea, imi dadea sa mananc, imi punea ghiozdanul in spate si ma trimitea sa o astept pe doamna C., care locuia peste drum, langa primarie . Am uitat sa spun, ca in ciuda formulei consacrate de “tovarasa invatatoare “, doamnei C. toata lumea i se adresa cu “doamna invatatoare” sau “doamna C.”, asa ca pot spune cu mana pe inima ca ea a fost prima doamna din viata mea.

Cat dura drumul pana la scoala, iar doamna C. nu se grabea deloc, ma chestiona de una si de alta: ce mai gatise mama, cine a mai trecut pe la noi, cati pui de curca avem anul asta… si cate nu ma mai intreba. Cand ne apropiam de scoala, se dadea alarma : “- Vine doamna!”. Toti copiii care se harjoneau pana atunci prin curte, dispareau ca prin minune.