6

Monthly Archivefebruarie 2009



Personal 18 Feb 2009 11:47 am

Gelozia

Cercet?torii
japonezi au identificat centrul din creier responsabil pentru sentimentele de
gelozie . Acesta este situat n aceea?i zon? n care sunt proiectate senza?iile
dureroase.

Tot n aceea?i zon? este
localizat ?i centrul care contoleaz? senza?iile de satisfac?ie ce apar
atunci cnd e vorba de necazul altei persoane.

 
Sursa: realitatea.net

 
Intrebarea care se pune acum este daca se vor gasi
voluntari pentru extirpare, adica dispusi sa renunte la gelozie.
7

Personal 12 Feb 2009 10:05 am

Matilda

Singura carte de vizita nelipsita de pe masuta
telefonului este una de pe care ma priveste insistent un chip dulce cu o
coafura vadit elaborata. In fundal , cu caractere alambicate troneaza
titulatura: Salon de frumusete. Formez numarul si imediat imi raspunde o
voce blonda:

- Alo!

Buna ziua, spuneti-mi, Matilda lucreaza astazi?
(Urmeaza o pauza si aud in fundal: – Matildaaa, la telefon.)

Da!

Sarutmana, sunt domnul cu barba de vis-a-vis, as dori o
programare la tuns.

Cand sa fie?

Oricand

Peste un sfert de ora puteti?

- Pot, sigur ca pot, zic eu si ma amuz in sinea mea
pentru replica.

Peste un sfert de ora ma aflu deja instalat comod in
scaunul telescopic-rotitor, adulmecand cu circumspectie mirosul intepator de
parfum profesional prezent in mai toate frizeriile.

Matilda e o brunetica zvelta cu ochi negri lucitori.
Tunsa scurt a la garcon cu un breton provocator, are un aer mai mult plictisit
cu care, stiu de pe acum, va intretine cu mine o conversatie despre vreme si
despre scumpirile iminente.

Scoate dintr-un dulapior o mantie de protectie cu arici
si dupa ce-mi aranjeaza gulerul, mi-o fixeaza in jurul gatului, grijulie, ca nu
cumva sa ma stranga prea tare. Stim deja amandoi ca singurul instrument
acceptat este foarfeca. O data stabilita amploarea interventiei, care de regula
este influentata de anotimp, foarfeca incepe sa alerge marunt si sacadat. Mai
intai, pe langa urechea dreapta, apoi pe la ceafa si tot asa de jur imprejur.
Cand sa ajunga in crestet, Matilda isi sprijina, ca din intamplare, sanul drept
de umarul meu. O vreme ramane asa, facandu-ma sa ma gandesc la culoarea gazului
din care e facut halatul ei. Ea stie prea bine, si o stiu si eu ca ne vom
continua discutia despre vreme ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Da, da, in
mod sigur ea stie multe!

- Sa va fie de bine!

Ii inmanez tariful rotunjit si ii urez o zi buna.

Acasa, pe masuta telefonului, singura carte de vizita va astepta
cuminte pana luna viitoare.

 

8


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X