Parca mai ieri am fost un om cat un bob de grau .
 
a.j     Publicata de fiatlux 
  
e un om serios,
uniforma il inchide in albastru pina la piept,
merge cu pasi mari ca sa isi faca curaj,
incerca sa isi aminteasca,
albul camasii se inalta sever pina la barbie,
a facut ceva rau si nu isi mai aminteste ce,
linia bretonului ii taie fruntea in doua jumatati egale
e concentrat sa nu isi prafuiasca pantofii,
trebuie sa isi aminteasca!
ii e frig, nu la maini, la spate,
nu stie care e diferenta intre frig si frica,
i se pare ca i-a inghetat spatele,
e obligat sa mearga mai incet,
spera inca, pe ultimii metri,
ca isi va aminti de ce e vinovat,
va trebui sa intre,
intra, speriat ca un fir de iarba cind ploua din senin
daca si-ar fi amintit! acum e prea tarziu
ii e cald, nu la spate, in obraji ii bate soarele
s-a oprit,
mana i se inclesteaza pe ghiozdan ,  
se uita in jos, apoi la cei din jur si iar in jos,
e gata de fuga, sa fuga inapoi,
sa le ceara iertare,
sa nu il mai trimita asa departe de ei,
un om cit un bob de grau,
banca de lemn e mai inalta,
deocamdata,
suspina el sau scartie banca ? 
grav, deschide caietul faraiertarii
de a fi crescut
 
 
12.09.06 03:56:49   0 | Comentarii (0)  Trackback (0)
 
Multumesc! Ai facut sa fie lumina.
5