Vulpea tacu si se uita indelung la micul print :

- Te rog … imblanzeste-ma – zise apoi.

- Bucuros as vrea – raspunse micul print – numai ca nu prea am timp. Am de cautat prieteni si o multime de lucruri de cunoscut.

-
Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim – zise vulpea. Oamenii nu mai au
timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara lucruri de gata, de la negutatori.
Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.
Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma!

- Ce trebuie sa fac? zise micul print.

-
Trebuie sa ai foarte multa rabdare – raspunse vulpea. La inceput, te
vei aseza ceva mai departe de mine, uite-asa, in iarba. Eu te voi privi
cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvant. Graiul e izvor
de neintelegeri. Insa vei putea, pe zi ce trece, sa te asezi din ce in
ce mai aproape de mine …

A doua zi, micul print veni din nou.

-
Mult mai frumos era, daca veneai si astazi la aceeasi ora – zise
vulpea. Daca de pilda, vii la ora patru dupa-amiaza, eu inca de la trei
voi incepe sa fiu fericita. Pe masura ce ora va trece, si mai fericita
ma voi simti. La ora patru, ma vor cuprinde un freamat si o neliniste:
voi descoperi cat pretuieste fericirea! Dar daca vii la voia
intamplarii, eu niciodata nu voi sti la care ceas sa-mi impodobec
sufletul. Ne trebuie rituri.

- Ce-i acela rit? zise micul print.

-
E si el ceva cu totul dat uitarii – zise vulpea. E ceea ce face ca o zi
sa se deosebeasca de celelalte zile, o ora, de celelalte ore. Au un
rit, spre pilda, vanatorii mei. Se duc sa joace, joia, cu fetele din
sat. Joia, prin urmare, e o zi minunata! Ma plimb si eu, atunci, pana
la vie. Daca vanatorii s-ar duce la joc la voia intamplarii, toate
zilele ar fi la fel, iar eu n-as mai avea vacanta niciodata.

Astfel micul print imblanzi vulpea. Iar cand ora despartirii fu aproape:

- Vai! zise vulpea … Am sa plang …

- Din vina ta – zise micul print – eu nicidecum nu-ti voiam raul, ci ai vrut sa te-mblanzesc …

- Asa e – zise vulpea.

- Dar ai sa plangi! zise micul print.

- Asa e – zise vulpea.

- Atunci nu dobandesti nimic din asta!

- Ba dobandesc – zise vulpea – datorita culorii graului. Apoi adauga:

-
Du-te sa mai vezi o data trandafirii. Vei descoperi ca floarea ta nu
are-n lume seaman. Intoarce-te apoi la mine, spre a-ti lua ramas bun,
iar eu iti voi darui o taina.

Micul print se duse sa mai vada o data trandafirii:

-
Voi nu semanati intru nimic cu floarea mea, voi inca nu sunteti nimic -
le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a imblanzit, precum nici voi n-ati
imblanzit pe nimeni. Sunteti precum era si vulpea mea. Nu era decat o
vulpe , aidoma cu altele, o suta de mii. Eu insa mi-am facut din ea un
prieten, iar ea acum nu are-n lume seaman.

Si florile se rusinara.

-
Voi sunteti frumoase, dar sunteti desarte – le mai spuse el. Nimeni
n-ar avea de ce sa moara pentru voi. Floarea mea, fireste, un trecator
de rand ar crede ca-i asemeni voua. ea insa, singura, e mai de pret
decat voi toate la un laolalta, fiindca pe ea am udat-o eu cu
stropitoarea. fiindca pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindca
pentru ea am ucis eu omizile (in afara doar de cateva, pentru fluturi).
Fiindca pe ea am ascultat-o eu cum se plangea, ori cum se lauda, ori
cateodata chiar si cum tacea.

Fiindca ea e floarea mea.

Si se duse inapoi, la vulpe.

- Ramai cu bine – zise el …

-
Te du cu bine – zise vulpea. Iata care-i taina mea. E foarte simpla:
limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda-n miezul
lucrurilor.

- Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor – spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte.

- Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta sa fie atat de pretioasa.

- Numai timpul cheltuit cu floarea mea … facu micul print, ca sa tina minte.

-
Oamenii au dat uitarii adevarul acesta – zise vulpea. Tu insa nu
trebuie sa-l uiti. Devii raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai
imblanzit. Tu esti raspunzator de floarea ta.

- Eu sunt raspunzator de floarea mea … spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte.

Antoine de Saint Exupery – Micul Print

5