Monthly Archiveseptembrie 2005



Personal 27 Sep 2005 09:34 am

Nichita Stanescu si toamna

Luna in camp
 
 Cu mana stanga ti-am intors spre mine chipul
 Sub cortul adormitilor gutui;
 Iar dac’ar fi sa-mi rup din ochii tai privirea,
 Amurgul serii mi-ar parea caprui.
 Mi s-ar parea ca’ntrezaresc prin crenge
 Zvelti vanatori, in arcuitii lei
 Din goana calului cum isi subtie arcul
 O! Tinde-ti mana stanga catre ei
 Si sterge, tu, conturul lor de lemn subtire
 Pe care ramurile l-au aprins
 Suind sub luna-n seve caii repezi
 Ce-au ratacit cu timpul pe intins.
 
Eu te privesc in ochi
 si-n jur se sterg copacii;
 Cu luna-n ochi-ti ma rasfrang
 Tu ai putea, uitand,
 sa ne strivesti in gene,
 Dar chipul ti-l intorn pe bratul stang!

 

 

Personal 20 Sep 2005 11:31 am

Dificultate

Cel mai greu imi este sa privesc stelele.

Personal 13 Sep 2005 09:33 am

Precupetele

            Dragi prieteni, astazi va voi spune povestea tinerei precupete.
            A fost odata ca niciodata o tanara fata, careia parintii si mama natura ii facusera cadou o livada de arama. La inceput grija livezii au avut-o parintii: sa o curete de uscaturi, sa-i indrepte ramurile spre lumina, sa o pazeasca de omizi si sa-i laude poamele la toti strainii. Veni insa vremea, cand tanara fata trebui sa poarte singura grija livezii. Harnica cum era, nici nu baga de seama cand veni vremea culesului. Daca pana aici toate ii fusesera foarte clare, acum nu prea stia ce va face cu asemenea minunatii de poame parguite. Dar cum nu prea-i statea in obicei sa cada pe ganduri, socoti ca o va scoate la capat asa cum face toata lumea. Fara sa mai stea pe ganduri, culese un cos de poame rumene si pleca cu el la piata sa-si capete rasplata binemeritata. Pe drum, mai cazura din cos vreo cateva, ba chiar mai omeni si un flacau infierbantat de arsita verii, care-i lauda poamele, ii multumi cuviincios si pleca mai departe.

            Ajunsa in piata, si trebuie sa stiti ca nu era pentru prima oara cand pasea acolo, isi aseza mandra nevoie mare cosul pe taraba si astepta nerabdatoare sa vina cumparatorul cel darnic, care sa-i ofere in schimbul poamelor parguite, o punga cu galbeni din care sa traiasca fericita pana la adanci batranete. Cum timpul trecea si cumparatorul cel darnic nu mai aparea, fata se gandi sa mai imparta din poame si cersetorilor care ii tot dadeau tarcoale. Asa facu, dar cu toate acestea cosul era departe de a se fi golit. Tragand ea cu coada ochiului la celelalte precupete, baga de seama ca ele sunt cu marfa pe sfarsite si cu teschereaua plina. Asa ca, mai de voie mai de nevoie, cazu la invoiala cu primul venit, care fara prea multa tocmeala ii lua toata marfa in schimbul a doi banuti.

            Intoarsa acasa, o podidi plansul, gandindu-se la ce se alesese de atata osteneala si jura sa nu mai calce in viata ei intr-o piata. Dar ce o nedumerea cel mai tare, era cum de celelalte precupete reusisera sa-si vanda marfa in castig si ea nu.

            Ceea ce nu observase tanara precupeata, fie din naivitate, fie din prea multa incredere ori poate doar din orgoliu, era grija celorlalte de a-si prezenta marfa. Daca ea si-a prezentat poamele asa cum fusesera culese, celelalte precupete le aveau etalate pe sortimente, cu fata parguita la vedere, incantand astfel ochii clientilor carora nu erau dispuse sa le cedeze nici o letcaie din pretul cerut.


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X