Scurta balada

Numai fereastra ta nu se stinge, nu.
Singura sus, langa cer, orbitoare,
ca un ochi ma fixeaza cand trec
bolnav de vini imaginare.

Numai arborii tai nu-si pierd in iarna
frunzele verzi, pieritoare,
cand trec cu ninsoarea sub ei
bolnav de vini imaginare.

Nici cainele tau schelalaind printre masini,
cel cu patru picioare,
nici el nu ma latra cand trec
bolnav de vini imaginare.

Nici faptul ca exist si tu o stii
nici faptul ca sunt, nu te doare,
cand invizibil ma agat de cuvinte
bolnav de vini imaginare.

Hai judeca -ma, hai pedepseste-ma
cu nepasarea ta, oarecare,
din ce in ce cum sunt mai bolnav
de vini imaginare.

Nichita Stanescu